Decoratiuni de sarbatori

Cine zice ca arta nu poate fi imbratisata chiar si de contabili? In ciuda convingerii mele cum ca contabilii nu prea au chemare artistica, prietena mea mi-a demonstrat contrariul, care, mai nou, si-a gasit o noua pasiune, decoratiunile de Craciun.

Aveti mai jos atasate cateva poze cu o parte din lucrarile realizate de ea

Astrofotografie - tentativa

Am incercat si eu sa pozez stelele (noaptea, evident). Pozele cele mai reusite le-am pus aici. Astept criticile voastre.

PS: Pozele au fost facute cu un Canon EOS 350D, obiectiv 18-55 mm.

Sistemul sanitar - Sfaturi pentru supravietuire

Dupa minunatul incident de la maternitatea Giulesti nu stiam ce sa mai cred, ziarele si canalele TV au umplut ore de emisie pe acest subiect (incredibili de fericiti ce pleasca de mega subiect pentru audienta le-a picat) au scris pe tone de copaci ... au infierat de la portar la asistenta la director pana la Boc si Basescu, cum comentau ele jurnalistele cu cate o lacramioara in coltul ochiului si vocea tremuranda cum a mai murit inca un copil. Au facut mega expertize la aparate, la instalatii electrice la organigrama si personal pentru ca acum sa o aresteze pe asistenta, si posibil sa fie judecat spitalul in intregime,..., incredibil cand mi se pare ca fiind primul gest ne normalitate dupa foarte multi ani,..., acum ramane de vazut cum va fi instrumentat cazul pentru ca multe in tara asta se fac doar de fatada, doar ca si imagine dar fara nici cel mai mic continut.

Asa ca in speranta ca poate macar o data vom vedea un lucru facut klumea va dau si un Ghid de supravieturie in spitalele din Romania - primit de la o prietena, ghid ce a fost publicat in Academia Catavencu - ghid ce a fost publicat in Academia Catavencu

A dat boala în tine şi te-a mîncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cît încă mai vezi cu ochiul liber, cîteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!

Şpaga

Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îţi asigură supravieţuirea.
E o mişcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ţi iasă din prima şi să nu bagi banii pe lîngă. „Palmat“ se cheamă tehnica şi e împrumutată din practicile hoţilor de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia îşi strecoară mîna. Diferenţa e că ei scot, pe cînd tu bagi. Decisivă e aici mişcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl ţinteşti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare şi profiţi de cele cîteva secunde în care victima îţi indică buzunarul corect printr-o uşoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mîna discret. Atenţie: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creştere şi poate genera suspiciuni.


Cearşafurile

Singura chestie care lipseşte de pe un cearşaf de spital românesc e „Ghiţă was here“ scris cu carioca. În rest, găseşti de toate: sînge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunţuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile şi care te zgîrie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci şi – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearşaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, aşa că, oricît te-ai strădui, n-o să reuşeşti în veci să ai cearşaf şi sub cap, şi sub cur, şi sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi rişti să te pricopseşti cu o micoză pe viaţă de la saltea.

WC-urile şi, mai ales, duşul

Ideal ar fi să-ţi propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă şi să nu te speli. Au fost cazuri de pacienţi cărora le-a ieşit. Dar ei au fost excepţii. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosinţă, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cît aveţi mai multe, cu atît mai bine, căci puteţi face oricînd afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pîinea caldă. Cu duşul e mai greu, fiindcă sînt ori încuiate, ori stricate, ori tre’ să-l ştii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sănătăţii ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceţi duş cu şerveţelele umede.


Asistentele & Reanimarea

Două lucruri sînt aici esenţiale. În primul rînd, înainte de a te interna, încearcă să ai cît mai multe bancnote de 5 şi 10 lei. Asistentele sînt nişte tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aştepţi să şi facă ceva pentru banii ăştia sau măcar să zîmbească. Nţţ, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecţie; dai banu’ ca să nu te omoare cînd îţi fac o injecţie, ca să-ţi nimerească vena din prima cînd îţi iau sînge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeţi la reanimare şi tre’ să vă umezească cineva buzele cu apă: asiguraţi-vă că asistenta căreia îi daţi taxa (aproximativ 100 ron) nu iese din tură fix cînd ieşiţi voi din operaţie. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.


Haleala

Ideal e să primeşti de-acasă. Totuşi, dacă mănînci la oficial, cel mai indicat e să o miroşi înainte şi, eventual, să aştepţi s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deşi umblă vorba printre bolnavii cu experienţă că la „Fundeni“, „Bagdasar“ sau Universitar nu e chiar atît de naşpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital că să mănînci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.

Filmarea politistilor - ilegala?

In acest articol se prezinta ideea cum ca cel care filmeaza politisti poate fi incatusat. Concret, este vorba despre un jurnalist din Bucuresti care a observat doua masini de politie stationand pe banda a doua a unei strazi fara a avea luminile aprinse si care le-a cerut explicatii pentru acest lucru. La auzul "pretentiilor" jurnalistului, politistii au devenit agresivi, acest conflict finalizandu-se cu o amenda aplicata jurnalistului pentru traversare neregulamentara.

Ulterior, in cadrul unui interviu televizat, Christian Ciocan, purtatorul de cuvant al Politiei Bucuresti, a declarat: "In momentul in care te duci spre un politist cu un telefon in mana iar gesturile tale nu pot fi prevazute ai mare noroc ca politistul respectiv nu te-a incatusat".

POFTIM????? Fratioare, esti zdravan la cap?  Cum adica "...te duci spre un politist cu un telefon in mana iar gesturile tale nu pot fi prevazute..."??? Ce dracu' credeti ca va poate face un om cu telefonul mobil? Sa va iradieze?! "Am un telefon mobil indreptat spre voi si nu mi-e frica sa-l folosesc", iar polititstii, de colo: "ATENTIEEEEE!!! Are un telefon mobil indreptat spre noi si nu-i e frica sa-l foloseasca. INCATUSATI-L, IMPUSCATI-L!!!"

Si cum adica "...ai mare noroc ca nu te-a incatusat..."??? Nene politist, ati auzit vreodata ca Romania este DEMOCRATIE (Parlamentara)?

O parte din salariul dvs este luat din venitul meu. Nu ar fi normal oare sa pot sti ce faceti dvs, in timpul serviciului,  care sunteti platit de mine? Auzi la el..."mare noroc ca nu te-a incatusat".

Eu propun sa zboare toti "oamenii" astia din Politie (si nu numai) in favoarea unora care stiu sa respecte cetateanul si sa aiba adanc infipta in consiinta (si nu in alta parte, cum au exemplarele curente) ideea (si nu altceva, mai rusinos, la fel, cum au exemplarele curente) ca politistul trebuie sa serveasca cetateanul si nu invers. Oare studentii din cadrul Academiei de Politie ce invata acolo? Sa se dea mari  si tari ca sunt politisti? Chiar nu au nici un curs de etica profesionala?

In final, ii transmit dlui Garcea Cioc... pardon, Christian Ciocan, la cat mai multe "incatusari" de infractori periculosi inarmati cu telefoane mobile ale caror intentii nu pot fi prevazute.

Treaba la romani

Tocmai ce ma bucuram saptamana trecuta deoarece s-a asfaltat strada Cristofor Columb, strada unde e situat locul meu de munca, si astfel nu trebuia sa mai intru cu masina prin gropile abisale prezente in zona. Eh... uite ca azi, la nici o saptamana dupa ce strada a fost asfaltata, vin niste indivizi de la Apa-Canal care se apuca sa gaureasca, sa taie, sa demoleze fix in zona care a fost asfaltata. Mai sus am atasat o poza de la fata locului...
Oare, cat de cretini pot fi cei de la primarie, care aproba astfel de lucrari? In loc sa foloseasca banii aia pe altceva, ei fac de jde mii de ori aceeasi treaba. Nu era oare mai simplu sa vina cei de la Apa-Canal mai intai sa-si faca treaba cu tevaraia si apoi sa vina cei cu astfaltul?

LE: Ieri, pe 23 august 2010, niste indivizi iar au asfaltat. Ma astept ca saptaman viitoare sa sparga din nou.

Recenzie seria "Odiseea Spatiala" - Arthur C. Clarke

Acum cateva luni m-am apucat de citit "2001: O odisee spatiala", roman scris de Arthur C. Clarke. Ulterior, pentru ca mi-a placut foarte mult aceasta prima carte dintr-un total de 4 "odisei", m-am hotarat sa le citesc si pe restul 3, adica: "2010: A doua odisee spatiala", "2061: A treia odisee spatiala" si "3001: Odiseea finala". S-a realizat si o ecranizare a primei carti. Trailer-ul il gasiti aici.

Povestea incepe acum 4 milioane de ani, cu imaginea stramosilor oamenilor, bipezi, organizati in grupuri, insa total inofensivi si terorizati de carnivore. Un obiect misterios isi face aparitia (monolitul) care "le da un sut intelectual" oamenilor primitivi astfel incat se ajunge la situatia de astazi. In cele patru carti sunt prezentate vietile unor indivizi (Bowman, Floyd, Poole) prin prisma experientelor lor cu monolitul. De asemenea, cu acest prilej, autorul prezinta propria viziune asupra evolutiei civilizatiei (din punct de vedere tehnologic, social, moral etc.) peste 1000 de ani. Accentul se pune pe actiune si mai putin pe personaje (spre deosebire de Asimov, care creeaza personaje foarte bine conturate). In ceea ce priveste finalul, acesta este deschis pentru continuari.

In concluzie, seria "Odiseea spatiala" este foarte buna, mai ales daca esti pasionat/a de lietarura S.F.

Excursie la Lepsa

In week-end (de vineri, 6 august pana duminica, 8 august) am fost intr-o excursie la Lepsa impreuna cu prietena mea, cu un prieten si cu inca o persoana. Nu mai fusesem deloc pana atunci la Lepsa, insa auzisem ca e destul de misto. Initial, eu vroiam sa mergem la Busteni, dar, cum era prea departe si vazusem ca prognoza meteo era defavorabila, am stabilit sa mergem la Lepsa.

Astfel, am inceput sa caut cazare; am avut 2 variante, la o vila sau intr-un complex turistic, la casute, ambele variante cu 70 lei pe camera, respectiv casuta/pe noapte. Noi am ales complexul. Si... a fost o alegere buna. Exceptand drumul de la strada principala pana la casute, pe care am reusit in cele din urma sa-l parcurg, totul este perfect. Casutele sunt dotate cu TV, pat dublu, apa curenta (calda si rece), baie proprie, cabina de dus... si, mai ales, o priveliste superba (nu mai pun la socoteala locul de parcare de langa complex si gratarul din curte). O sa pun in curand pe Picasa un album cu poze din zona respectiva. Oamenii de la Arpiola sunt foarte de treaba, amabili, saritori; s-au crucit cand au vazut ca noi ne-am adus lemne de acasa, ne-au ajutat cu focul, cu sfaturi despre cele mai frumoase zone etc. De asemenea, acolo sunt si o gramada de animale: 2 manji, aproape 2 caini si 15 pisici. "Aproape cainele"(pe care il voi arata in poze) si pisicile, de cum ne-au vazut, au inceput sa-si faca de treaba pe langa noi. Stiau ei ca turistii le dau cate ceva.

Ca obiective turistice, mentionez Cascada Putna (intrarea este 2 lei), situata cam la 1,5 ore de mers pe jos de la Arpiola, sau cam 5 minute de mers cu masina de la aceeasi locatie, si rezervatia Cheile Tisitei, care este putin mai aproape, dar, pe care, din pacate, noi nu am apucat sa o vedem. Vineri noaptea si duminica la pranz, pana sa plecam, am fost in poienile din jur. Superba zona...

In concluzie, daca vreti cazare la Lepsa, va puteti caza la Arpiola; chiar nu are de ce sa va para rau daca luati in considerare si pretul. Noi sigur vom mai merge. In mare, drumul din Galati catre Lepsa este foarte bun, in special din Focsani pana in Tulnici. In Tulinici este un drum de-ti vine sa-ti tai venele sau gatul primarului, insa, dupa ce se iese din localitate, pe serpentine, incepe asfalt proaspat turnat si numai de drag se merge pe acolo. Mai este o portiune nasoala cam 4-5 km inainte de intrarea in Lepsa, insa, cu atentie si cu viteza redusa, trece si ea.

Toata excursia a costat 170 lei de persoana (70 lei cazarea, 50 lei motorina si 50 lei mancarea). In ceea ce priveste consumul carburantului, jumatate din cantitatea consumata a fost pe drumul de la Tulnici catre Lepsa, la o viteza medie de 50-60 km/h, iar pana in Tulnici, in medie 100 km/h, cu un maxim de 150-160 km/h in depasiri, cu masina incarcata la maxim si 4 pasageri.

In curand, urmeaza si poze.

Studiu: un roman din trei crede ca stramosii omului au trait in aceeasi perioada cu dinozaurii si ca soarele se invarte in jurul pamantului

Am citit azi articolul asta, conform caruia un studiu realizat la nivel european, deci si in Romania, a dezvaluit niste lucruri uimitoare despre nivelul de cultura "foarte generala", de baza, a romanilor. Astfel, printre altele, romanii cred, dupa cum este mentionat si in titlu, ca Pamantul este punctul in jurul caruia se invarte Soarele si ca oamenii si dinozaurii au coexistat. Cel mai trist este ca procentele celor care cred astfel sunt destul de insemnate. Ma astept ca pe viitor romanii sa creada ca Pamantul este plat. De asemenea, studiul a dezvaluit si un alt fapt ingrijorator: suntem un popor religios. Unii ar considera ca credinta in Dumnezeu este un lucru foarte bun. Eu zic ca nu este si nu stau acum sa dezbat subiectul asta. A fost dezbatut su "rasdezbatut" incat m-am plictisit eu de el. Oricum, concluzia este ca, din punctul meu de vedere (si subliniez acest lucru), religia e naspa pentru om si pentru dezvoltarea sa intelectuala. Gradul in care oamenii cred cacaturile promovate de preoti si de toate cartile de profil este asociat cu un nivel scazut de cultura, cu saracie si cu dezvoltare precara (ca sa nu zic lipsa dezvoltarii sociale, nationale cu tot ceea ce implica ele).

Concluzia pe care o trag eu? Incepem sa devenin din ce in mai dobitoci, din ce in ce mai cretini  (d'oh) si... culmea  e ca nu ne deranjeaza. In timp ce altii cunosc detalii despre structura spatiu-timpului, despre existenta universurilor paralele, despre faptul ca dinozaurii au murit, saracii,  acum 65 milioane de ani (omul aparand cam acum 4 milioane de ani), romanul da dovada unei culturi situata la nivelul...ah... unui organism monocelular. Eh... las' ca atat timp cat romanul are TV ca sa se uite la cacaturile alea de emisiuni , berea ca sa faca burta mare si friptura ca sa faca curul mare, el e fericit. Si, in cele din urma, conteaza sa fii fericit, nu? Ca sa moara dusmanii, evident. Daca s-ar muri din prostie si imbecilitate, i-as sfatui pe conationalii mei sa se uite in continuare la panarama aia de cutie numita TV... de-ar crapa naibii mai repede si ar face loc oamenilor cu adevarat valorosi. Probabil considerati ca sunt nedrept, ca daca romanul nu are la ce sa se uite, ce curul lui sa faca? Ca de fapt sunt vinovati cei din conducerea posturilor TV, ca ei dau programe de astea. Insa, daca nu ar fi cerere, nu ar fi nici oferta de imbecilitati de astea.

Oricum o dai (unde, cum, cat si cui vrei si/sau poti tu), de vina pentru situatia asta suntem noi: noi raspundem pentru propria noastra imbecilitate si prostie.

PS: Pe bune, chiar nu s-au inregistrat cazuri de deces ca urmare a concentratiei prea mari de prostie in sange? Nu am zis "concentratiei prea mari de prostie in creier" pentru ca e clar ca romanii nu au creier, ci doar o cavitate goala care ii ajuta pe biologi sa recompuna lantul evolutiei/involutiei (maimuta-homo erectus-homo sapiens-homo sapiens sapiens- homo romanus imbecilus).

Actualizare albume Picasa

Dupa cum am promis zilele trecute, am pus poze pe Picasa. Am actualizat albumul "Pe faleza" (ultimele 4 poze sunt facute cu Olympus-ul) si am adaugat albumul "Padurea Garvan, 17-18 iulie 2010". Astept critici (constructive) in ceea ce priveste calitatea pozelor, elementele de compozitie, incadrarea etc.

Gena tineretii vesnice

Am citit astazi un articol despre identificarea genei tineretii. Mamiferele imbatranesc si mor pentru ca sunt programate genetic sa se comporte astfel. S-ar parea ca exista o gena care determina celulele corpului nostru sa nu se mai regenereze, astfel incat apare imbatranirea. Prin indepartarea asa-numitei gene P21 cica celulele corpului nu ar mai sti ca nu trebuie sa imbatraneasca si, in consecinta, organismul ar fi vesnic tanar.

In cazul utilizarii a acestei tehnici, se ridica o serie de probleme destul de delicate din punctul meu de vedere:

- Cine ar avea acces la aceste tehnici?

- Ce criterii s-ar lua in considerare pentru a putea beneficia de acest tratament?

- Ar trebui aplicat pe scara larga tratamentul pentru tinerete sau doar anumiti indivizi cu calitati exceptionale ar trebui sa se bucure de acest privilegiu?

- In acest caz, care ar fi aceste calitati si, este corect sa se faca aceasta departajare?

- Si, in acest caz, cine ar decide de ce un anumit individ ar trebui sa fie scutit de procesul imbatranirii?

- Cine i-ar da acestei institutii sau individ legitimitatea unei astfel de decizii?

De asemenea, presupunand ca s-ar implementa acest tratament la nivelul societatii astfel incat s-ar solutiona problemele puse anterior, ar aparea alte probleme, printre care se numara: distribuirea resurselor, spatiu suficient de locuit pentru toti indivizii (avand in vedere ca se va reduce foarte mult nivelul mortalitatii comparativ cu cel al natalitatii; mortalitatea ar avea drept cauze doar accidentele, de orice natura ar fi ele, si crimele), accesul pe piata muncii (cum ar fi sa vina la interviu o persoana cu 50 sau 100 de ani experienta, comparativ cu cineva care s-a nascut "recent", cam acum 30 de ani, iar acum isi cauta loc de munca?), efectele longevitatii asupra psihicului (desi organismul va deveni teoretic nemuritor, ce se va intampla oare cu psihicul, care, in continuare, va ramane cu caracteristicile corelate cu ale unui organism perisabil?)

Voi ce credeti? Cam care ar fi problemele ridicate de o viata eterna si, posibilele solutii de rezolvare a acestora.

"Yoctoexcursie" cu cortul, peste Dunare

Dupa o saptamana destul de grea (o sa revin cu siguranta cu detalii asupra motivelor care au ingreunat aceasta saptamana), o sa ma duc cu cortul, cu niste prieteni, peste Dunare, la un lac situat la vreo 5-10 min de mers cu masina spre Dinogetia. Partea minunata este ca, daca va fi cer senin la noapte (si, dupa  cum se prognozeaza, va fi) voi putea poza cu EOS 350D-ul luna si stelele. Can't wait!

Am mai pozat luna la inceputul anului, de revelion (2009-2010), undeva in sudul judetului Constanta, aproape de granita cu Bulgaria, in padurea Baneasa, insa pe vremea aia foloseam un Olympus FE-210,  aparat foto care, fiind compact, nu m-a ajutat sa fac cine stie ce poze. De vreti sa le vedeti, puteti intra aici. Insa, in seara asta, avand in vedere ca voi folosi un aparat semipro, sper sa am rezultate mult mai bune.

O sa pun zilele urmatoare pozele facute in aceasta "yoctoexcursie".

PS: Probabil va intrebati ce este ala un "yocto". Ei, bine, raspunsul poate fi gasit aici.

Canon EOS 350D

Vineri seara am achizitionat, dupa cum am scris si in titlu,  un DSLR Canon EOS 350D. Poze facute in week-end gasiti aici, aici, aici , aici si aici.

Caracteristicile aparatului:

Tip aparat:

Camera foto digitala reflex monoobiectiv.

Montura obiective: Canon EF si EF-S.

Factor de decupare: 0,625 din unghiul echivalent formatului 135, ceea ce corespunde unui factor de multiplicare a focalei de 1.6x.

Carcasa din otel si policarbonat armat cu fibre de sticla; exterior din rasini policarbonate armate cu fibre.

Dimensiuni: 126,5 x 94,2 x 64 mm.

Greutate: 485g.

 

Captatorul

Tip: CMOS.

Dimensiuni: 22.2 x 14.8 mm.

Dimensiune imagine: aprox. 8 MPx (3472 x 2312).

Numar total de pixeli: aprox. 8.2 MPx (3520 x 2328).

Dimensiunea unui fotosit: 6.4 micrometrii.

Raportul laturilor: 2:3.

Filtru: RGB tip Bayer.

Filtru Low-pass: da.

Inregistrarea imaginilor

Cartela flash: CompactFlash (CF).

Compatibilitate: CF card Type I si Type II.

Sloturi: 1.

Formatarea cartelei: in camera.

Directoare: create automat de camera; fisierelor li se atribuie automat numere de la 0001 la 9999, cu numerotare continua sau autoreset (reporneste de la 0001 dupa fiecare formatare a cartelei).

Dimensiuni fisiere:

- Large/Fine aprox. ­ 3,3 MB

- Large/Normal ­ aprox. 1,7 MB

- Medium/Fine ­ aprox. 2 MB

- Medium/Normal ­ aprox. 1 MB

- Small/Fine ­aprox. 1,2 MB

- Small/Normal ­ aprox 0,6 MB

- RAW ­aprox. 8,3 MB

- RAW+JPEG: RAW + JPEG (Large/Fine) inregistrate simultan

Parametrii de procesare:

- Preset 1 – setare automata (toti parametrii sunt setati la +1) pentru zona de baza si implicita pentru programele creative.

- Preset 2 – aducerea la “0” a tuturor parametrilor.

- setari utilizator – 3 seturi a cate 4 parametri, ajustabili fiecare in cate 5 nivele (contrast, acutanta, saturatie si nuanta de culori)

- Monocrom (5 nivele pentru contrast si acutanta; filtre de efect: galben, oranj, rosu, verde; tonari: sepia, violet, verde).

Spatii de culoare: sRGB sau Adobe RGB, selectabile.

 

Balans de alb:

Tip: balans de alb pe senzor dedicat.

In zona de baza: balans automat de alb.

In zona creativa se poate opta pentru (temperatura de culoare):

- auto (3000-7000 K)

- in plin soare (5200 K)

- la umbra (7000 K)

- cer innorat (6000 K)

- becuri cu incandescenta (3200 K)

- becuri cu fluorescenta (4000 K)

- blitz (6000 K)

- custom (2000-10,000 K).

Modificarea balansului de alb:

- balanta albastru/galben: ±9 nivele

- balanta magenta/verde: ±9 nivele

(intr-un sistem de coordonate ortogonal).

B racketing pe balansul de alb: trei expuneri cu pana la ±3 trepte (nu se aplica la fisierele RAW sau RAW+JPEG).

 

Vizor

Tip: pentaoglinda fixa.

Ecran de focalizare fix.

Corector dipotric: da, -3 +1 dioptrii.

Distanta maxima oculara (eyepoint): 21mm.

Acoperire camp: aprox. 95%

Grosisment: 0.8x.

In vizor sunt afisate informatii despre:

- punctul/punctele active de autofocalizare,

- memorarea AE, FE,

- bracketing,

- starea de incarcare a blitzului,

- compensarea la expunere a blitzului,

- activarea functiei de reducere a efectului de „ochi rosii”,

- timpul de expunere,

- diafragma de expunere,

- amploarea compensarii expunerii,

- nivelul expunerii manuale,

- amploarea bracketingului la expunere,

- compensarea expunerii cu blitz,

- rata expunerii in rafala,

- confirmarea focalizarii si afisarea punctului de focalizare,

- alerta eroare CF,

- alerta lipsa CF.

Durata cursei oglinzii: aprox 0,17 sec pentru un timp de expunere < 1/60 sec.

Ridicarea anticipata a oglinzii: posibila (C.F. 7).

Vizualizarea profunzimii de camp: da, buton dedicat.

Obturator vizor: da, pe cureaua de gat.

 

Autofocalizare:

Tip: senzor TTL-CT-SIR CMOS.

Puncte AF: 7.

Moduri de focalizare :

- AF unica, cu memorarea distantei

- focalizare continua predictiva inteligenta (urmareste miscarea subiectului)

- AI Focus AF (comutare automata intre focalizare unica si continua predictiva)

- manuala (selectabila pe obiectiv).

Selectarea punctului de focalizare:

- automata

- manuala

Afisarea puntului de focalizare: pe ecranul de stare si in vizor.

Eficacitate: intre 0,5 IE si 18 IE.

In conditii dificile, autofocalizarea poate fi asistata de emiterea unui tren de impulsuri de slaba intensitate de catre blitzul incorporat.

 

Expunere:

Estimarea expunerii: cu diafragma deschisa la maximum, prin obiectiv, in 35 zone cu senzor SPC.

Moduri de masurare:

- evaluativa (in corelatie cu punctele de autofocalizare)

- partiala (aprox. 9% din zona centrala)

- cu pondere centrala.

Moduri de expunere:

- program AE, cu posibilitatea schimbarii perechii timp-diafragma

- cu prioritate de diafragma

- cu prioritate de timp de expunere

- cu prioritate de profunzime de camp

- complet automatizata

- programe de expunere (portret, peisaj, macro, sport, fotografie de noapte, fotografie fara blitz)

- complet manual (include timp de expunere B)

- E-TTL II autoflash AE.

Interval de masurare: 1 IE pana la 20 IE (ISO 100).

Compensarea expunerii :

- manuala (pana la ±2 IE in pasi 1/2 sau 1/3 IE)

- bracketing la expunere: da, 3 expuneri pana la ±2 IE in pasi 1/2 sau 1/3 IE)

Memorarea parametrilor de expunere ( AE Lock): posibila, prin buton dedicate.

Ajustarea sensibilitatii :

- selectabil in treptele 100, 200, 400, 800 si 1600 ISO

- in programele de expunere de baza se ajusteaza automat intre 100 si 400 ISO.

 

Obturator

Tip: mecanic, in planul focal, cu defilare verticala si timpi controlati electronic .

Timpi de expunere: intre 1/4000 si 30 sec + B. X-sync la 1/200 sec.

Intarziere la declansare: < 0,2 sec. (0, 1 sec. daca butonul declansator este pe jumatate apasat).

Autodeclansator: da, intarziere de 10 secunde.

 

Expunere in rafala:

Moduri: fotografie unica si in rafala (selectabil).

Cadenta la fotografie in rafala : aprox. 3 cadre/sec.

Numar maxim de imagini in rafala:

- Large/Fine: 14 imagini

- Large/Normal: 36 imagini

- Medium/Fine: 27 imagini

- Small/Fine: 80 imagini

- Small/Normal: 780 imagini

- RAW + Large/Fine: 4 imagini

- RAW: 5 imagini

Numarul maxim de imagini in rafala depinde de viteza de scriere acceptata de cartela CF.

In timpul prelucrarii, maginea poate fi afisata pe monitor pentru 2, 4 8 secunde, indefinit sau afisarea poate fi dezactivata.

 

Blitzul incorporat

Tip: ridicare automata sau manuala si coborare manuala, situat in fata pentaoglizii.

Masurare tip E-TTL II.

N umar ghid: 13 (ISO 100, in metrii).

Timp de reincarcare: aprox. 3 secunde.

Acoperire unghiulara maxima: echivalenta unui obiectiv de f = 17 mm

Moduri de functionare:

- in programele de baza: se ridica automat si se descarca automat in conditii de lumina putina sau in contralumina;

- in programele creatve: declanseaza dupa ce este ridicat manual.

Compensarea expunerii cu blitz (FEC): da, pana la ±2 IE in trepte de 1/3 or 1/2 IE

Sincronizarea descarcarii pe a doua perdea: posibila.

Efect de reducere a „ochilor rosii”: da, prin lampa stroboscopica.

Compatibilitate cu blitzuri externe din seria Speedlite

Complet compatibil cu seriile EX.

Seria EZ opereaza doar in modul manual si in modul stroboscop.

Daca atat blitzul cat si camera au activata compensarea expunerii, vor fi folositi parametrii blitzurilor Speedlite iar ai camerei vor fi ignorati.

Bracketing la expunerea cu blitz: posibil cu modelele Speedlites 580EX, 550EX, MR-14EX si MT-24EX

Lumina de modelare:

- psibila cu modelele Speedlites 580EX, 550EX, 420EX, MR-14EX si MT-24EX;

- activata prin apasarea butonului de previzualizare a profunzimii de camp;

- asigura un tren de flashuri timp de 1 secunda la 70Hz.

Telecomanda blitzuri: posibila, prin IR, pentru modelele:

- Speedlites 580EX si 550EX (master sau slave),

- 420EX (slave),

- MR-14EX, MT-24EX si ST-E2 (master),

 

Monitor LCD:

Tip: TFT LCD.

Diagonala: 1,8 inch.

Pixeli: 115.000

Acoperire: aprox. 100%

Ajustarea luminozitatii: da, in 5 trepte.

Afisare imagini:

- o singura imagine cu zoom intre 1,5 si 10 x, in 15 pasi

- index: 9 imagini.

Informatii afisate impreuna cu imaginea:

- numarul imaginii,

- histograma,

- spatiul de culoare,

- data si timpul de inregistrare ale fotografiei,

- ISO,

- modul de fotografiere,

- timpul de expunere,

- diafragma utilizata,

- amploarea compensarii expunerii,

- amploarea compensarii expunerii cu blitz,

- temperatura de culoare la fotografiere si

- corectia balansului de alb,

- programul folosit,

- protectia la stergere,

- calitatea imaginii ingregistrate,

- monocrom,

- zonele din imagine care nu contin informatii clipesc in modul „single image display”.

Rotirea imaginii afisate: da, manuala sau automata.

Salt in modul de vizualizare a imaginilor: posibil peste 10, 100 imagini, sau dupa data de fotoografiere.

Iesire Video: da, NTSC sau PAL (selectabil).

Protectie la stergere: da, o singura imagine poate fi protejata sau inlaturata protectia

Steregere : o singura imagine/toate imaginie neprotejate por fi sterse.

 

Meniuri :

Cinci meniuri, fiecare cu mai multi parametrii selectabili, astfel:

- Shooting 1 (6 parametri)

- Shooting 2 (7 parametri)

- Playback (5 parametri)

- Setup 1 (7 parametri)

- Setup 2 (7 parametri)

Meniurile sunt afisabile in una din cele 15 limbi disponibile.

 

Alte caracteristici:

Functii personale : 9, in total 24 setari

Conectare computer: USB 2.0 (Hi-Speed), conector tip mini-B

Telecomanda electrica pe fir: priza mini-jack 2,5 mm pentru Remote Switch 60E3

Telecomanda fara fir: RC-1 sau RC-5

Filet pentru prindere pe trepied: da.

Firmware: upgrade posibil de efectuat de catre utilizator.

Direct printing posibil, cu imprimante compatibile PictBridge.

 

 

Alimentare electrica

Baterie de acumulatori: Battery Pack NB-2LH.

Controlul tensiunii din baterie: da.

Oprire automata dupa 1, 2, 4, 8, 15 sau 30 minute (selectabil de utilizator)

Baterie pentru ceasul intern: un element Lithium CR2016.

Eseu asupra clonarii oamenilor

Pentru saptamana asta am avut de facut un eseu, la Bioetica, despre clonarea oamenilor (tema aleasa de mine) si m-am gandit ca daca tot m-am chinuit sa-l scriu, sa-l pun si aici in vederea lansarii unui subiect de dezabatere. In continuare, va prezint ideile mele despre clonare (dupa o foarte scurta prezentare a conceptului de clonare).

"Clonarea oamenilor

Cuvântul „clonă” își are originea în grecescul „Klon”, care înseamnă ramură. Clonarea este procesul de creare a unei copii identice prin reproducere asexuată . În biologie, clonarea se referă la procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor (clonare celulară) sau a organismelor .

Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvenţe ADN şi obţinerea mai multor copii ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea secvenţelor ADN ce conţin gene, dar poate fi folosită şi pentru amplificarea oricărei secvenţe ADN cum ar fi promotorii, secvenţe necodate şi secvenţe aleatoare ale ADN. Este folosită într-o largă varietate de experimente în biologie precum şi într-o serie de aplicaţii practice cum ar fi producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greşit utilizat ca referindu-se la identificarea locaţiei cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secvenței genomice relevante. În esenţă, pentru a amplifica o secvenţă ADN într-un organism viu, acea secvenţă trebuie să fie legată de originea replicării, un element al secvenței capabil să direcţioneze propagarea ei însăşi şi a tuturor celor conectate de ea. În practică totuşi, un număr de alte elemente sunt dorite şi există o varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN şi ADN de sine stătători.

Clonarea oricărui fragment ADN presupune, în esenţă, patru etape: fragmentare, ligaturare, transformare şi selecţie .

Problema clonării a fost adusă în atenția marelui public odată cu clonarea oii Dolly. Din punct de vedere bioetic, această realizare a ingineriei genetice a deschis noi orizonturi, cea mai delicată și mediatizată chestiune fiind clonarea umană. În prezent, există două mari orientări ale clonării umane: clonarea reproductivă, interzisă formal în toate țările lumii, și clonarea terapeutică, care este mai tolerată datorită promisiunilor medicale înalte, însă cu condiția de a nu se transforma în clonare reproductivă.

Clonarea terapeutică ar putea oferi modalități unice de vindecare a unor boli grave, considerate până acum incurabile, precum diabet, Parkinson, Alzheimer, boli cardiace, cancer etc. Pentru ca aceste perspective să devină practice, realizabile, este necesară cunoașterea aprofundată a mecanismelor moleculare și celulare ale organismului uman. Acest lucru se poate realiza prin studiul clonării embrionilor umani.

Cele mai relevante promisiuni ale clonării în scopuri terapeutice sunt :

- Clonarea pentru o mai bună înțelegere a maladiilor umane utilizând nucleele celulare ale persoanelor afectate de o anumită boală.

- Clonarea pentru descoperirea remediilor și tratamentelor pentru anumite boli. Nucleele celulare, pe lângă utilizarea anterioară, au rol și în studierea, evaluarea și dezvoltarea tratamentelor chimice sau naturale pentru anumite boli.

- Clonarea în scopul producerii de țesuturi imunocompatibile pentru transplant. Anumite funcții ale organelor pot fi recuperate prin introducerea în organism a unor celule specializate obținute artificial.

- Clonarea combinată cu terapia genetică poate duce la descoperirea anumitor tratamente genetice specifice anumitor boli.

Clonarea se realizează prin transferul nucleului unei celule somatice într-un ou al cărui propriu nucleu a fost înlăturat; ulterior, oul este supus unei descărcări electrice, noua celulă luând astfel viață și începând să se dividă. Această modalitate este comună ambelor tipuri de clonare, cea reproductivă și cea terapeutică.

În cazul clonării reproductive, noua celulă este introdusă în uterul unei femele, care, în cele din urmă, va da naștere unei ființe. Utilizând această tehnică, cercetătorii au clonat oaia Dolly. Astfel, extrapolând în planul oamenilor, apare problema etică dacă ființa nou obținută poate fi catalogată ca fiind umană sau nu. În încercarea de a clarifica această problemă etică, trebuie luat în considerare momentul în care începe viața umană. Embriologii consideră că viața începe din momentul fecundării ovulului de către spermatozoid în cazul reproducerii sexuate sau, în cazul clonării, adică al reproducerii asexuate, în momentul introducerii nucleului în ovulul destinație. Embrionul, după fertilizare, trece printr-o serie de etape succesive de dezvoltare și diferențiere care se întrepătrund și care au loc pe tot parcursul vieții.

Din perspectivă ortodoxă, clonarea este văzută ca păcat deoarece, în primul rând, doar Dumnezeu poate da viață, iar în al doilea rând, noua ființă este concepută în afara cuplului conjugal, iar consecințele în plan social pot fi modificarea structurii și componenței familiei, celula de bază a societății (care este formată dintr-un bărbat și o femeie, cu roluri și statusuri specifice, care exercită anumite funcții economice, sociale, reproductive etc.); clonarea, prin faptul că deplasează funcția de reproducere a familiei în exteriorul acesteia, determină apariția și răspândirea unor asocieri noi de indivizi, spre exemplu între indivizii de același sex. Nemaifiind nevoie de aportul genetic masculin pentru a procrea, feminismul, într-o formă extremistă, poate implica absența bărbaților.

De asemenea, apare problema vieții ca bun de consum: embrionii, în cursul recoltării celulelor stem, sunt uciși. Luând în considerare ideea conform căreia viața ia naștere odată cu activarea nucleului în ovulul destinație, sacrificarea embrionilor implică uciderea lor. Atât din perspectivă medicală, cât și ortodoxă, uciderea embrionilor este în contradicție cu dogmele specifice fiecăruia dintre aceste domenii.

Una dintre cele mai importante probleme pe care le ridică clonarea se referă la posibilitatea creării unor oameni, copii fidele ale originalului, cu rolul de sursă de organe de rezervă pentru original.

În opoziție cu aceste perspective se află ideea conform căreia clonarea și ingineria genetică ar trebui aplicate în cazul oamenilor pentru a ajuta evoluția, idee susținută de Julian Săvulescu, filosof, doctor în medicină și bioetică și profesor la Universitatea Oxford . Acesta militează pentru utilizarea eugeniei, dar nu în sensul asociat nazismului, ci în sensul minimizării caracterului aleatoriu al distribuirii caracteristicilor de către natură.

Din punctul meu de vedere, clonarea umană, când va fi posibilă și controlată cât mai bine, ar trebui aplicată. Deși etica religioasă susține că acest lucru este categoric interzis deoarece crearea vieții este un atribut exclusiv divin, consider că, dacă omul ar putea realiza acest lucru, de ce să nu-l facă? Dacă crearea vieții ar fi o activitate strict divină, atunci accesul oamenilor la ea ar fi fost oprit prin alte mijloace decât prin extragerea și interpretarea argumentelor din Biblie, o carte a cărei legitimitate își are sursa în ea însăși.

De asemenea, orice nouă descoperire are atât avantaje, cât și dezavantaje. Exemplele sunt numeroase, însă eu mă voi opri asupra reacțiilor nucleare, descoperire care poate fi folosită și pentru a distruge (bomba nucleară), dar și pentru a ajuta evoluția omenirii (obținerea energiei în centralele nucleare printr-o modalitate mai eficientă decât prin arderea combustibililor fosili). La fel, și clonarea are două astfel de fețe: una distructivă, cealaltă constructivă.

În ceea ce privește aspectul constructiv, pozitiv al clonării oamenilor, putem vorbi despre situația pierderii unei ființe dragi. Oare nu și-ar dori orice mamă care și-a pierdut copilul, orice soție care și-a pierdut soțul, orice copil care și-a pierdut mama, tatăl sau chiar ambii părinți, să-i aibă din nou alături? Sau, în cazul morții unei persoane importante la nivel mondial sau național de a cărei viață depinde viața și bunăstarea unui număr foarte mare de oameni, clonarea ar putea fi soluția cea mai bună pentru rezolvarea problemelor.

Aspectele negative ale clonării ar putea cuprinde: clonarea pentru bancă de organe, clonarea pentru exploatarea sexuală, pentru exploatarea în muncă (transformarea clonelor în sclavi) etc.

Clonarea, indiferent de scopurile pozitive sau negative, ridică o serie de probleme, precum drepturile și obligațiile clonei în raport atât cu statul, cât și cu individul original, condiția clonei, apariția discriminării. Apar întrebările: Este originalul superior clonei? Are originalul drepturi asupra clonei? Cum deosebim clona de original? Cât de relevante ar mai fi probele video și audio sau chiar mărturia în cadrul unui proces? Dar în cadrul relațiilor interumane, cât credit poate fi acordat unei persoane care ar putea fi o clonă mincinoasă? Oare nu ar putea fi clonați anumiți oameni fără acordul lor și utilizate clonele pentru anumite înscenări în scopul discreditării originalelor?

Consider că aceste probleme trebuie rezolvate înainte de aplicarea practică a clonării pentru că, ulterior, s-ar genera o serie de probleme grave atât pentru individul original, cât și pentru clonă, probleme care s-ar extinde la nivelul întregii societăți. O primă măsură ce trebuie luată pentru a preîntâmpina și a facilita integrarea în diferitele structuri ale societății a fenomenului clonării oamenilor, este elaborarea unui document care să cuprindă drepturile și obligațiile clonelor, adică documente echivalente cu cele care fac referire în prezent la drepturile și obligațiile omului. Pentru reglementarea condiției clonelor și a raporturilor lor cu ceilalți indivizi și cu societatea, propun înființarea unor instituții care să pună la dispoziția indivizilor, contra cost, servicii de creare a clonelor, însă nu ca proprietate, ci ca ființe umane, cu drepturi și obligații ca oricare alt om, născut pe cale naturală. De asemenea, clonarea ar trebui realizată doar în cazul ființelor moarte, ale căror rude sau prieteni vor să-i aibă din nou alături, și, obligatoriu, într-un singur exemplar.

Nu neg faptul că vor exista abateri, unele chiar cu consecințe grave, de la aceste legi, însă, pentru evoluție, consider că se merită acest risc. De asemenea, procentul abaterilor poate fi menținut în anumite limite. Continuând cu exemplul descoperirilor științifice care, deși au și părți negative, au ajutat totuși omenirea să evolueze, aduc în discuție autoturismul. Chiar dacă elimină noxe periculoase pentru sănătate, chiar dacă participă la crearea efectului de seră, chiar dacă oameni mor din cauza utilizării automobilului de către ei înșiși sau de către alți indivizi, automobilul a contribuit foarte mult la evoluția omenirii prin micșorarea timpului de deplasare între zone diferite, aflate la distanțe foarte mari, de la câteva zile sau chiar săptămâni în trecut, la câteva ore sau, maxim, câteva zile, în prezent.

În concluzie, optez pentru clonare, însă respectând anumite reguli stricte, bine definite și posibil de aplicat. De asemenea, efectele negative, menținute între limite rezonabile, sunt firești pentru orice descoperire, cu atât mai mult pentru clonare."

Acestea fiind spuse, voi ce credeti despre clonare?

Îmbunătățirea sistemului medical din România

     Am avut de făcut pentru un curs (Bioetică este denumirea lui) un proiect (destul de succint) despre îmbunătățirea sistemului sanitar și a legii drepturilor pacientului din România. S-a discutat mult la școală despre posibile modalități de îmbunătățire a sistemului sanitar și are fi multe de spus, însă eu voi posta în continuare doar ceea ce am scris eu în proiect. Îi îndemn pe cei care-mi urmăresc blog-ul să lase propriile idei, critici, experiențe referitoare atât la sistemul sanitar din România, cât și la ideile prezentate în proiectul meu.

      P.S.: Văd că e o problemă cu postarea: după Capitolul III nu mai apare scrisul. Pentru a vedea ce am scris, selectați de la Capitolul III până jos.
    

I.                   Problemele sistemului sanitar din România

Consider că principala problemă a sistemului sanitar din România este mita. Aceasta își are sursa în primul rând în viața de pe vremea comunismului, când, pentru a beneficia de anumite bunuri sau servicii de o calitate mai bună, era practicată mituirea responsabililor cu administrarea și distribuirea acestora. Alimentată și de salariile mici obținute și încurajată de beneficiari, mita este practicată în prezent în toate instituțiile de stat, inclusiv în instituțiile sistemului sanitar, subiectul analizei de față, și ridică o serie de probleme, în principal în ceea ce-i privește pe pacienți. Astfel, apare o discriminare față de aceștia din partea personalului medical bazată pe valoarea mitei. Rezultă că indivizi care plătesc asigurări medicale la sistemul de stat vor fi tratați, în aceleași situații, de către aceleași persoane, în mod diferențiat. Practica mitei este un sistem care se autosusține și în permanentă creștere: pacienții care nu utilizează mita vor beneficia de servicii slabe calitativ, ceea ce-i va determina să adopte această practică în cele din urmă. Pe de altă parte, personalul medical nou intrat în sistem va fi obligat să primească mită pentru a se alinia la comportamentul general acceptat în mediul medical; altfel, nou intrații vor fi respinși, izolați din punct de vedere social de către membrii mai vechi ai sistemului.

Strâns legată de problema mitei este tendința de ermetizare a sistemului sanitar în scopul conservării structurii actuale, a autonomiei proprii față de „intruși” și a administrării de către indivizi care acționează în interesul membrilor sistemului și nu al beneficiarilor, ba chiar în detrimentul acestora. Dacă administrarea instituțiilor sanitare de stat este realizată exclusiv de către membrii sistemului sanitar, atunci apar două probleme principale care îi afectează în primul rând pe beneficiari:

1.      În primul rând, personalul medical este pregătit pentru a practica medicină, nu management. Ca orice altă instituție, cele sanitare au nevoie, pentru a-și realiza cât mai eficient scopurile, să fie conduse de indivizi cu pregătire și experiență în management.

2.      În al doilea rând, personalul medical din administrația instituțiilor sanitare va orienta sistemul spre satisfacerea propriilor nevoi, încurajând, implicit, mita pe care și ei au primit-o și încă o primesc sau o vor primi după părăsirea funcției administrative. De aici decurge o altă problemă, și anume absența mecanismelor de control a activității (nimeni nu se controlează pe sine însuși și, ulterior, în cazul nerespectării anumitor reguli sau legi, să se autosancționeze).

Probleme grave prezintă și sistemul financiar al domeniului medical. În prezent, cotizațiile asiguratului nu sunt colectate într-un fond pentru o viitoare folosire de către acesta, când va avea nevoie, ci sunt cheltuite acum, în folosul altor indivizi, care au nevoie în prezent de îngrijiri medicale. De asemenea, Există câteva categorii de indivizi care nu plătesc asigurări sociale, dar totuși beneficiază de astfel de servicii ca orice alt individ care cotizează. Aceste două aspecte generează insuficiența fondurilor colectate în raport cu nevoile indivizilor care plătesc asigurare medicală.

O altă problemă a sistemului sanitar din România este ambiguitatea parțială a legii drepturilor pacientului.

II.                Propuneri pentru îmbunătățirea sistemului sanitar din România

În primul rând, ar trebui rezolvată problema mitei. Acest lucru începe de la pacienți. Dacă aceștia nu ar mai practica mita în scopul obținerii unui tratament preferențial din partea personalului medical, mita nu ar mai putea fi pretinsă. Acest lucru s-ar putea realiza prin diferite campanii de conștientizare adresate pacienților și prin înființarea unui organism de sancțiune a pacienților care practică mita în scopul dobândirii anumitor servicii sau foloase materiale.

Activitatea organismului de sancțiune ar fi completată de un alt organism de control al activității profesionale a personalului medical. Aceste organisme ar trebui să aibă în componență indivizi specializați pe diferite domenii, exceptând însă indivizii care activează în sistemul medical de stat. Astfel se asigură obiectivitate în analiza cazurilor de îndeplinire defectuoasă a activității profesionale de către personalul medical, cât și referitor la problema mitei.

În ceea ce privește administrarea instituțiilor sanitare, aceasta ar trebui să aibă în componență, în primul rând, indivizi specializați în activitatea de management, care nu profesează ca medici, în al doilea rând, membri ai diferitelor organizații care apără drepturile pacienților, iar în ultimul rând, cadre medicale, al căror unic scop să fie traducerea termenilor și situațiilor medicale într-un limbaj accesibil primelor două categorii prezentate anterior. Consider necesar controlul strict al activității profesionale a membrilor administrației fie de către organismul de control prezentat anterior, fie de un alt organism obiectiv și izolat de activitatea sanitară. De asemenea, membrii acestui grup de administrație ar trebui aleși prin vot sau prin concurs, ambele organizate de organizații de apărare a drepturilor pacienților în colaborare cu statul.

În ceea ce privește sistemul financiar al domeniului medical, o restructurare a acestuia ar fi indicată. Astfel, propun înființarea unor praguri de cotizare corelate cu cantitatea de servicii medicale de care individul poate dispune la nevoie ca urmare a acumulării cotizărilor lunare ale acestuia. De asemenea, propun introducerea unor credite pentru sănătate susținute de stat.

III.             Modificări propuse pentru Legea 46/2003

„CAPITOLUL I. Art. 1.

b) prin discriminare se înțelege distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale.”

            O mare problemă a sistemului sanitar din România este mita. Consider că acest alineat al legii ar trebui să includă și distincția realizată de personalul medical în funcție de „onorariile” primite de la pacienți.

           

„Capitolul I. Art. 2.

Pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale.”

            Resursele umane, financiare și materiale sunt elemente care nu depind de individul care plătește pentru serviciile medicale, ci de administrația unităților sanitare. Astfel, indivizii care au cotizat se pot confrunta cu situația lipsei parțiale sau totale a uneia sau a mai multora dintre resursele menționate anterior. În acest caz, propun introducerea pragurilor de cotizare la sănătate, cât și unei echivalențe între sumele plătite și limitele serviciilor de care indivizii pot beneficia. De asemenea, pentru cazurile în care cotizația nu acoperă nevoile medicale, propun înființarea unor credite pentru sănătate, susținute de stat, cu dobândă mică și perioadă mare de rambursare.

„CAPITOLUL II. Art. 4.

Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza.”

            Cine și cum realizează această informare? Propun înființarea, cadrul unităților sanitare, a unui departament obiectiv, nepărtinitor, de informare a publicului, în general, și a pacienților, în special asupra serviciilor medicale disponibile.

            În cadrul Capitolului II al prezentei legi, propun introducerea unui articol referitor la obiecțiile ce pot fi aduse de către pacient unității sanitare (locul, acte necesare, dovezi etc.), și modalitățile de recuperare a eventualelor cheltuieli de spitalizare realizate din venituri proprii (referitor la asigurați), cât și obligațiile personalului medical față de aceștia.

„CAPITOLUL VII – Sancțiuni

Art. 37

Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidențialității datelor despre pacient și a confidențialității actului medical, precum și a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, conform prevederilor legale.”

            Acesta este un exemplu de tendință de ermetizare a sistemului sanitar în scopul protejării propriilor membri. Nu sunt clar specificate elemente importante, cum ar fi: instanța care se ocupă de aplicarea sancțiunilor, demersurile ce trebuie realizate de pacienți pentru o astfel de acțiune, criteriile concrete de stabilire a încălcării drepturilor pacienților. De asemenea, întregul capitol VII, intitulat „Sancțiuni”, cuprinde un singur articol.

Consider că, pentru responsabilizarea personalului medical, este necesară e reelaborare serioasă a acestui capitol prin enunțarea clară a elementelor prezentate în paragraful anterior.

IV.             Concluzii

În concluzie, pentru a funcționa eficient și în folosul pacienților, sistemul medical trebuie reformat în puncte cheie ca: administrația, controlul activității profesionale a personalului medical, sistemul financiar, legea drepturilor pacientului. De asemenea, și pacienții trebuie să conștientizeze un anumit tip de comportament, care să descurajeze practica mitei.

Ene Bogdan

Poze Bușteni (martie 2010)

Am pus în sfârșit poze de la munte aici.

„Nanovacață”

M-am învrednicit și eu în final să scriu ceva despre nanovacanța de acum câteva săptămâni. După cum ziceam într-o postare anterioară, am fost la Bușteni de duminică până marți. În prima zi am prins vreme superbă (chiar am stat în tricou câteva ore bune), a doua zi a fost în principal înnorat, iar a treia zi, când am fost la Sinaia, am prins o vreme de tot rahatul: frig, înnorat, ceață (în special pe munte).
Țin să menționez că vânzătorii de la magazinele de lângă gara din Sinaia au o mare problemă: nu vor bani. I-am rugat să ne țină bagajele până vine trenul și cât ne plimbăm noi prin oraș, iar ei nu au vrut... toți au spus că nu au voie. Eh, doar trăim în România, unde oricine e un potențial escroc, deci nu știu de ce m-am gândit că oamenii ăia chiar ar avea încredere că nu le vom face probleme. Sau poate credeau că de fapt suntem teroriști și ca bagajele noastre sunt bombe? Nu voi afla niciodată...
O să pun în curând (diseară, după ce vin de la școală, sper) poze pe Picasa.

Nassim Haramein - Teoria unificată a campului

     În timp ce căutam niște informații despre metodele de observație în astronomie, am găsit o conferință a unui anumit Nassim Haramein despre fizica cuantică, teoria relativității, cosmologie, TOE etc. Văd că tipul are și o organizație (nu secretă) științifică.
     Am inserat mai jos cele două părți, a câte 4 ore fiecare. Da, am scris bine: 4 ORE fiecare, în total, 8 ore, adică exact programul de lucru al unui bugtar. Fericiți fie aceștia deoarece, dacă s-ar uita într-o zi la această conferință, nu s-ar mai plictisi la muncă. Ah, tocmai mi-am dat foc la valiză. Ia sa vedem câți bugetari îmi citesc blog-ul. Muhahaa!

     Menționez că nu am apucat încă s-o văd. O să revin cu comentarii după vizionarea completă... lucru care va dura ceva timp (deh, nu-s bugetar să o văd într-o zi de lucru).

Vizionare plăcută!

Partea 1

Partea 2