Excursie la munte și la mare

A venit vremea s-o șterg și eu în vacanță, la munte și apoi la mare. Duminică pe la prânz mă îmbarc spre destinația Făgăraș, după care o să mergem în Munții Bihor (o să mergem adică, prietena mea, niște prieteni de la Constanța și, evident, eu) și probabil o să mergem și pe transfăgărășan, la Cumpăna, pe lângă Vidraru. La Cumpăna am mai fost anul trecut și a fost superb. Pe la 1 noaptea m-am trezit pentru că auzem ceva molfăind prin gunoi și, normal, am presupus că este cel puțin un urs. Până la urmă s-au dovedit a fi doi cai idioți care mâncau din gunoi, însă caii ăia, trezindu-mă la ora aia, mi-au oferit posibilitatea să văd Calea Lactee pentru prima dată în toată splendoarea ei... superbă; nu am cuvinte s-o descriu. Mi-am propus ca anul asta la munte să mă trezesc în fiecare noapte și să mă holbez (neputincios, din păcate) la grandioasa noastră galaxie.
După vreo 7-8 zile de munte o să mergem la Constanța, unde vom sta încă 2-3 zile.
O să revin cu poze peste vreo 2 săptămâni.
Până atunci, numai bine!

Seria "Fundaţia" a lui Asimov

De prin martie-aprilie anul ăsta m-am apucat de citit cărţile din seria Fundaţia de Isaac Asimov. În ordinea cronologică a desfăşurării acţiunii, cărţile sunt următoarele: Preludiul Fundaţiei (1988), Fundaţia Renăscută sau Înainte de Fundaţie (1993), Fundaţia (1951), Fundaţia şi Imperiul (1952), A doua Fundaţie (1953), Marginea Fundaţiei (1982) şi Fundaţia şi Pământul (1986). Pe lângă faptul că are o poveste foarte bine conturată, coerentă şi logică, că personajele sunt cât se poate de umane (cu defecte şi calităţi de-o potrivă), că există numeroase schimbări dramatice de situaţie, la această serie m-au atras şi aspectele şi abordările sociologice, eu însumi fiind absolvent de sociologie.

Până acum am citit Preludiul Fundaţiei, Înainte de Fundaţie, Fundaţia, Fundaţia şi Imperiul, A doua Fundaţie şi parţial Marginea Fundaţiei (pe care sper s-o termin în curând).

Acţiunea se petrece în viitorul foarte îndepărtat (la cel puţin 20.000 de ani de la inventarea roboţilor nemuritori care seamănă cu oamenii şi cărora le sunt superiori atât în privinţa capacităţilor fizice, cât şi intelectuale) când Calea Lactee a fost colonizată fie prin mutarea populaţiei pe planete care pot susţine viaţa, fie prin creearea condiţiilor de viaţă printr-un proces numit terraformare pe planetele care nu puteau fi locuite. Forma de organizare politică a acestei societăţi viitoare este imperiul. Acţiunea din toate cărţile se desfăşoară pe o perioadă de câteva sute de ani şi se învârte în jurul matematicianul Hari Seldon. Acesta prezintă la o conferinţă ştiinţifică o teorie conform căreia, prin analiza statsitică a fenomenelor sociale şi prin desprinderea legilor cele mai generale de funcţionare şi de evoluţie a societăţii, se pot face predicţii cu o anumită probabilitate asupra viitorului. Aceasta este baza psihoistoriei, ştiinţa inventată de el. "Psihoistorie" este un nume impropriu pentru această ştiinţă, care reuneşte matematica cu sociologia, nu cu psihologia, însă Hari Seldon motivează alegerea făcută prin faptul că denumirea de "socioistorie" i se pare că nu sună prea bine). Imperiul Galactic este în decădere, Hari Seldon ajung la concluzia, cu ajutorul psihoistoriei, că această prăbuşire este inevitabilă. După decădere ar urma o perioadă de barbarie, anarhie, haos şi dezorganizare de cel puţin 30.000 de ani. Prin crearea anumitor condiţii şi prin planificarea viitorului, Hari Seldon a reuşit, cel puţin teoretic, să reducă această perioadă la numai 1.000 de ani. Sunt prezentate atât dificultăţile prin care Hari Seldon trece în încercarea lui de a salva omenirea, cât şi tentativele urmaşilor lui de a depăşi perioada de barbarie caracterizată prin diferite crize care apar la anumite perioade de timp pe paracursul celor 1.000 de ani.

Societatea aceea din viitor e prezentată ca fiind nu cu mult mai evoluată decât cea în care trăim noi şi a urmat unei societăţi înfloritoare, în care omenirea atins apogeul tehnologic (prin inventarea roboţilor descrişi mai sus, a descoperirii călătoriilor interstelare, cu viteze mult mai mari decât cea a luminii etc). Membrii societăţii respective nu mai deţin cunoştinţele necesare reproducerii tehnologiei respective, ci doar utilizarea şi întreţinerea parţială a aparatelor respective (care este de asemenea un semn al decăderii Imperiului Galactic). O credinţă care mi s-a părut foarte tare, însă şi tristă, a acelor indivizi este aceea că ei asociază perioada descoperirii focului (acum multe zeci de mii sau chiar sute de mii de ani) cu cea a formulării teoriei relativiăţii (1905). E perfect relevantă această supoziţie a lui Asimov: în viitor, peste câteva mii de ani, toţi marii oameni din ultimii 2.000-3.000 de ani (de până acum) vor fi uitaţi, iar descoeririle lor vor avea doar caracter funcţional. Decăderea civilizaţiei rspective este atât de dramatică încât, într-o anumită situaţie, se pune chiar problema trecerii de la utilizarea unei forme inofensive a energiei atomice la utilizarea combustibililor fosoli, ca în zorii civilizaţiei.

Dacă m-aş întinde mai mult cu descrierea Fundaţiei, probabil nu m-aş mai opri, aşa că mai las loc şi pentru citit, pentru cei interesaţi. Chiar se merită! Asta v-o spune cineva care până aucm 2-3 ani considera cititul plictisitor.

P.S.: Întreaga serie se găseşte foarte uşor de descărcat de pe net.

Un nou combustibil

Am citit zilele trecute un articol care vorbește despre „combustibilul viitorului”... adică urina. Poate vor reuși ăștia să obțină energie și din excremente. Când îmi voi alimenta mașina cu astfel de combustibil, probabil expresiile ofensatoare gen „să mă piș pe tine” și „câca-m-aș pe tine” vor dobândi un alt înțeles, iar vorbele lui Iliescu din banc („Pentru pace și popor, eu mă piș în rezervor” - pentru cei care nu știu la ce vorbe mă refer) vor fi considerate o anticipare a acestei descoperiri.

Avantajul utilizării pe scară largă a miraculosului combustibil este faptul că nimeni nu se va mai pișa și/sau câca la colț de bloc, în parc etc. pentru că aceste substanțe interne ale organismului vor fi aur curat. Parcă și întrezăresc o noua epocă în care oamenii nu mai aleargă după aur sau țiței, ci după rahat și pișat; se va dezvolta o întreagă industrie exploatatoare de zăcăminte de rahat și pișat. Visul american va putea fi atins în funcție de cât de mult te piși și/sau caci. Rockefeller nu va mai vinde acum pastile miraculoase obținute din țiței, ci din pișat (cu administrare intravenoasă) și câcat (sub formă de tablete și drajeuri, cu administrare orală). Patriciu va intui din timp potențialul pișatului și câcatului și își va mări din nou averea (sloganul „Energie vie” al firmei Rompișat va căpăta evident un cu totul alt înțeles). În sectorul industriei auto parcă văd deja reclame: „Noul Trabant. Până la data xx.xx.2xxx primiți cadou un cațeluș deranjat. Acum, garanție xx luni (nu primiți garanție pentru cățelușii „nederanjați” din cauza utilizării necorespunzătoare)”. De asemenea, stațiile de alimentare cu combustibil vor fi cunoscute sub denumirea de „urinării” sau „câcănării”. Un animal de casă nu mai este o plăcere, ci o necesitate, o investiție; cu cât e mai câcăcios, cu atât e mai eficient, iar amortizarea investiției se realizează mai repede.

În acele vremuri îndepărtate, o postare ca asta nu va mai fi considerată ofensatoare prin limbaj.

P.S.: Sunt curios dacă se poate obține energie și din scuipat. În cazul ăsta... eh... unul care ar scuipa pe stradă ar fi luat la bătaie pe motiv că face risipă de energie.