Seria "Fundaţia" a lui Asimov

De prin martie-aprilie anul ăsta m-am apucat de citit cărţile din seria Fundaţia de Isaac Asimov. În ordinea cronologică a desfăşurării acţiunii, cărţile sunt următoarele: Preludiul Fundaţiei (1988), Fundaţia Renăscută sau Înainte de Fundaţie (1993), Fundaţia (1951), Fundaţia şi Imperiul (1952), A doua Fundaţie (1953), Marginea Fundaţiei (1982) şi Fundaţia şi Pământul (1986). Pe lângă faptul că are o poveste foarte bine conturată, coerentă şi logică, că personajele sunt cât se poate de umane (cu defecte şi calităţi de-o potrivă), că există numeroase schimbări dramatice de situaţie, la această serie m-au atras şi aspectele şi abordările sociologice, eu însumi fiind absolvent de sociologie.

Până acum am citit Preludiul Fundaţiei, Înainte de Fundaţie, Fundaţia, Fundaţia şi Imperiul, A doua Fundaţie şi parţial Marginea Fundaţiei (pe care sper s-o termin în curând).

Acţiunea se petrece în viitorul foarte îndepărtat (la cel puţin 20.000 de ani de la inventarea roboţilor nemuritori care seamănă cu oamenii şi cărora le sunt superiori atât în privinţa capacităţilor fizice, cât şi intelectuale) când Calea Lactee a fost colonizată fie prin mutarea populaţiei pe planete care pot susţine viaţa, fie prin creearea condiţiilor de viaţă printr-un proces numit terraformare pe planetele care nu puteau fi locuite. Forma de organizare politică a acestei societăţi viitoare este imperiul. Acţiunea din toate cărţile se desfăşoară pe o perioadă de câteva sute de ani şi se învârte în jurul matematicianul Hari Seldon. Acesta prezintă la o conferinţă ştiinţifică o teorie conform căreia, prin analiza statsitică a fenomenelor sociale şi prin desprinderea legilor cele mai generale de funcţionare şi de evoluţie a societăţii, se pot face predicţii cu o anumită probabilitate asupra viitorului. Aceasta este baza psihoistoriei, ştiinţa inventată de el. "Psihoistorie" este un nume impropriu pentru această ştiinţă, care reuneşte matematica cu sociologia, nu cu psihologia, însă Hari Seldon motivează alegerea făcută prin faptul că denumirea de "socioistorie" i se pare că nu sună prea bine). Imperiul Galactic este în decădere, Hari Seldon ajung la concluzia, cu ajutorul psihoistoriei, că această prăbuşire este inevitabilă. După decădere ar urma o perioadă de barbarie, anarhie, haos şi dezorganizare de cel puţin 30.000 de ani. Prin crearea anumitor condiţii şi prin planificarea viitorului, Hari Seldon a reuşit, cel puţin teoretic, să reducă această perioadă la numai 1.000 de ani. Sunt prezentate atât dificultăţile prin care Hari Seldon trece în încercarea lui de a salva omenirea, cât şi tentativele urmaşilor lui de a depăşi perioada de barbarie caracterizată prin diferite crize care apar la anumite perioade de timp pe paracursul celor 1.000 de ani.

Societatea aceea din viitor e prezentată ca fiind nu cu mult mai evoluată decât cea în care trăim noi şi a urmat unei societăţi înfloritoare, în care omenirea atins apogeul tehnologic (prin inventarea roboţilor descrişi mai sus, a descoperirii călătoriilor interstelare, cu viteze mult mai mari decât cea a luminii etc). Membrii societăţii respective nu mai deţin cunoştinţele necesare reproducerii tehnologiei respective, ci doar utilizarea şi întreţinerea parţială a aparatelor respective (care este de asemenea un semn al decăderii Imperiului Galactic). O credinţă care mi s-a părut foarte tare, însă şi tristă, a acelor indivizi este aceea că ei asociază perioada descoperirii focului (acum multe zeci de mii sau chiar sute de mii de ani) cu cea a formulării teoriei relativiăţii (1905). E perfect relevantă această supoziţie a lui Asimov: în viitor, peste câteva mii de ani, toţi marii oameni din ultimii 2.000-3.000 de ani (de până acum) vor fi uitaţi, iar descoeririle lor vor avea doar caracter funcţional. Decăderea civilizaţiei rspective este atât de dramatică încât, într-o anumită situaţie, se pune chiar problema trecerii de la utilizarea unei forme inofensive a energiei atomice la utilizarea combustibililor fosoli, ca în zorii civilizaţiei.

Dacă m-aş întinde mai mult cu descrierea Fundaţiei, probabil nu m-aş mai opri, aşa că mai las loc şi pentru citit, pentru cei interesaţi. Chiar se merită! Asta v-o spune cineva care până aucm 2-3 ani considera cititul plictisitor.

P.S.: Întreaga serie se găseşte foarte uşor de descărcat de pe net.