După cum ziceam în post-ul anterior, vineri urma să plec împreună cu prietena mea și cu unii dintre membrii astroclubului Galați la observații astronomice în Munții Măcin. Astfel, după ce am încărcat mașinile cu echipamentul pentru observații și cu accesoriile aferente excursiei cu cortul, am plecat spre bac. Tariful pentru mașină + șofer este 18 lei, iar pentru pasager 1,5 lei.
În drum spre locul cu pricina am oprit vreo 10 minute pentru cumpărături în localitatea Luncavița unde m-a impresionat un parc foarte mic însă foarte curat și cu câteva bănci dispuse în jurul unei fântâni arteziene; mă gândeam că în acea localitate mi-ar plăcea să mă mut și să muncesc... dar mă cam îndoiesc că ar avea nevoie de sociologi. După ce ieșim din Luncavița, o apucăm pe un drum de munte supernașpa: foarte îngust, foarte denivelat și cu foarte mult praf; nici nu vedeam de cât de mult praf se ridica de la mașina ăluia din fața mea (probabil nici el nu vedea în spate).
După vreo 50 de minute de mers de la coborârea de pe bac am ajuns în sfârșit la locul cu pricina. Era un platou destul de înalt, nu cel mai înalt din zonă, însă care avea și o zonă liberă, fără copaci, numai bună pentru parcare și pentru instalat instrumentele pentru observații, o parte împădurită și o altă zonă, cu copaci mai rari, pentru amplasat corturile. Cum am ajuns ne-am pus pe instalat toate minunile alea pentru că începuse să se înnopteze și curând avea să se lase bezna.
Zona foarte mișto, priveliște excelentă, dar cu al dacului de mulți țânțari. În prima jumătate de oră am fost făcut poștă de cel puțin 15-20 de țânțari. După aia m-am îmbrăcat cu pantaloni lungi și cu o bluză cu mâneci lungi și le-am mai tăiat macaroana țânțarilor, însă tot se mai strecura câte unul pe sub haine și ma ciupea.
A venit și ora propice pentru observații... am rămas mască când am văzut cât de clar se văd stelele prin instrumentele alea. Prin telescop am văzut stelele Vega, Steaua Polară, Mizar, Alcor, galaxiile M11, M13, M30 și nush ce nebuloase. Am văzut un meteorit care s-a stins în atmosferă și... Stația Spațială Internațională despre care inițial credeam că este un avion. Ulterior am observat și cât de înstelat era cerul comparativ cu ce văzusem eu din Galați... era superb. Eram în stare să stau întreaga noapte treaz și să mă holbez la cer. Mi-am zis că trebuie cât de curând să repet experiența asta, chiar și fără instrumente; mă mulțumesc doar cu acel cer bogat.
Pe la 12 și ceva m-am băgat în cort la somn... dar na, ca naiba, nu mai puteam adormi; ba îmi era cald, ba aveam impresia că mă tot gâdilă ceva (nu vă gândiți la prostii), ba greierii ăia parcă țipau. A doua zi, dimineață, pe lumină, realizez, în primă fază, că de fapt nu am dormit doar cu prietena mea, cum credeam eu, ci și cu o libelulă; și mă mai întrebam ce mă tot gâdila. Ulterior am aflat și de ce greierii parcă țipau: erau două exemplare în cort (probabil erau prieteni cu libelula), unul la capul meu, altul sus, la aerisirea cortului. Bine că nu erau țânțarii ăia care au făcut o pasiune pentru mine...
Am mai stat până pe la 12 și apoi am plecat spre Galați... singuri, doar eu și prietena. Evident, ne-am rătăcit pe acel drum de țară, însă am luat-o și noi spre casele cele mai apropiate și am reușit până la urmă să ajungem la șosea (nu au fost cine știe ce peripeții, însă am avut niște palpitații când am observat că am luat-o greșit).
Abia aștept să mai fac o astfel de escapadă și sper ca data viitoare să meargă și cunoscuți de-ai mei.
